Unităţile frazeologice

Astăzi, vă vorbesc despre un fapt de limbă numit contaminaţia unităţilor frazeologice. Frazeologia s-ar putea defini drept „studiul tuturor îmbi­nărilor posibile între cuvinte". Într-un articol publicat în anul 2011, lingvistul Liviu Groza spunea: „Constatarea empirică de la care s-a pornit în studiul frazeologiei este că „fiecare vorbitor, atunci când utilizează o limbă, nu pare să creeze independent şi spontan toate combinaţiile de cuvinte pornind de la ceea ce ştie despre vocabular sau gramatică, ci, mai degrabă, se raportează la combi­naţiile posibile oferite de uz, al căror model îl urmează mai mult sau mai puţin fidel". Unităţile frazeo­logice, rezultat al experienţei colective a vorbitorilor, sunt diferite de la o limbă la alta. De pildă, în limba română, vorbitorul spune a respecta o regulă. Pentru a exprima aceeaşi idee, vorbitorul nativ de limbă engleză foloseşte atât îmbinarea de cuvinte to respect a rule şi to obey a rule, cu verbele to respect şi to obey care traduc, mai mult sau mai puţin exact, românescul a respecta, cât şi îmbinarea de cuvinte to observe a rule, care în română nu prea are un echivalent. Din punctul de vedere al uzului, modalităţile cele mai potrivite de a exprima respectarea unei reguli în engleză sunt to obey a rule şi to observe a rule, care nu au o traducere exactă în limba română. Crearea de unităţi frazeologice ţine de  extralingvistic, de realităţile încon­jurătoare. De pildă, Liviu Groza, în articolul din 2011, inventariază sursele din mass-media care pot genera unităţi frazeologice şi enumeră: titluri de emisiuni de televiziune, titluri de lungmetraje sau de seriale, replici din filme sau din scenete umoristice difuzate la televiziune,  refrene şi frânturi din cântece la modă, vorbe celebre, sloganuri politice etc. De asemenea, unităţile frazeologice pot fi împrumutate sau calchiate din altă limbă. Îmbinarea de cuvinte preluată devine unitate frazeologică în limba care împrumută doar în momentul în care uzul comunităţii lingvistice o acceptă şi o generalizează. Asemeni cuvintelor, unităţile frazeologice au o durată de viaţă, după care sunt înlocuite şi ies din uz. Lingvista Adina Dragomirescu exemplifică acest fenomen de limbă şi ne spune că „a da în ştire” era o expresie frecventă în limba textelor vechi. A fost înlocuită, în limba modernă, cu formularea „a da de ştire”. La rândul său, Liviu Groza observă că alte unităţi frazeologice din limba română veche au ieşit cu totul din uz: „a avea prepus” (adică „a bănui"); „a da răzbun” (adică „a da pace"); „a-şi lua coneţul” (adică „a se încheia"); „a face zăbavă” (adică „a zăbovi"); „a scoate în meidan” (adică „a da la iveală"); „a avea lovire” (adică „a se ciocni"). Unităţile frazeologice cunosc şi fenomenul de contaminaţie. Fenomenul apare prin suprapunerea a două unităţi, rezul­tatul fiind o nouă unitate frazeologică, hibridă. Cel mai adesea, hibridarea se produce între două locuţiuni înrudite semantic sau între un cuvânt şi o expresie echivalente semantic. Cauzele variaţiei frazeologice sunt dintre cele mai diverse. Un factor important care generează variaţii frazeologice este influenţa limbilor străine.