În această postare, voi continua exemplificarea
confuziilor lexicale. Asta nu înseamnă că în sfârşitul prezentării vom avea o
listă completă a acestor erori. Nicidecum! Unii vorbitori au o extraordinară
imaginaţie în acest sens. Unii, de la o vreme, au tendinţa să înlocuiască
substantivul „sediu” cu cel de „incintă”, care le pare mai elegant.
Vorbitorii în cauză nu ştiu însă că aceste două cuvinte nu sunt sinonime.
Astfel, găsim în presă exprimări de genul: „Incinta”
organizaţiei din Bucureşti era pavoazată de sărbătoare”. Sau „În această „incintă” funcţionează şantierul de
construcţii, coloana de utilaje, staţia de betoane şi atelierul de confecţii
din lemn”. Sau „Un număr de douăsprezece secţii de votare vor funcţiona în „incinta” unei şcoli generale”.
În fiecare dintre aceste exemple este vorba de fapt
despre „sediu”, care desemnează
clădirea sau locul în care îşi desfăşoară activitatea o instituţie sau o
organizaţie. Substantivul „incintă” desemnează
fie un spaţiu mare, închis, în interiorul unei construcţii, fie o suprafaţă de
teren înconjurată de construcţii sau diverse amenajări. Este binecunoscută
exprimarea arheologilor care vorbesc despre „zidurile de incintă”, atunci când se referă la zidurile
construcţiilor care înconjură ruinele vreunui edificiu istoric. Alteori,
vorbitorii preferă să folosească substantivul „incintă” în loc de „încăpere”.
Astfel, cu ceva vreme în urmă, citeam într-o publicaţie locală: „Organizatorii
i-au amenajat o „incintă” specială
preşedintelui, unde să mănânce bucate tradiţionale.”
O altă confuzie lexicală, care a căpătat amploare
este folosirea verbului „a conferi” în
locul lui „a oferi”. Probabil că „a conferi” lasă impresia că este mai
select, însă vorbitorii care comit acest abuz nu ştiu că sensurile celor două
verbe sunt diferite: „a conferi” este
specific limbajului protocolar şi diplomatic şi înseamnă „a acorda o decoraţie,
un titlu, un grad” etc., iar „a oferi” înseamnă
„a-i propune cuiva (în semn de atenţie, de bunăvoinţă) să primească un lucru necerut”;
mai înseamnă „a da în dar, a pune la dispoziţie” sau „a înfăţişa, a arăta, a etala,
a prezenta ceva”.
Iată câteva exemple din presă:
„Din dorinţa de-a le „conferi” muncitorilor posibilitatea să mânânce o hrană caldă,
patronul a deschis o cantină în incinta societăţii.” Las de-o parte faptul că e vorba de sediul societăţii şi nu de
incintă, pentru că deja am vorbit despre această confuzie între termeni.
Autorul ştirii vorbeşte aici despre „conferirea”
unei posibilitaţi de parcă ar fi vorba despre acordarea unei medalii. Corect ar
fi fost să scrie că muncitorilor le-a fost oferită
(şi nu conferită) posibilitatea să mănânce o hrană caldă. Sau „La sărbătorirea
Botezului Domnului, a fost „conferit” primul
sacrament al iniţierii creştine unui număr de 13 nou-născuţi.” Mai întâi, nu
putem trece cu vederea definiţia verbului „a
iniţia”, care, conform dicţionarului explicativ se referă la o activitate
conştientă, care nu-i poate fi proprie nou-născutului. În ceea ce priveşte verbul
„a conferi”, autorul articolului
trebuia să scrie că sacramentul a fost oferit,
nicidecum conferit. Statutul de
creştin nu ţi se poate acorda, în schimb ţi se poate „oferi” posibilitatea să alegi, să te decizi să devii creştin. Sau
iată exprimarea cuiva pe un forum: „Apostolii au lucrat puţin timp în sinagogi,
pentru că opozanţii lor i-au dat afară şi nu le-au mai „conferit” dreptul să vorbească.” Afirmaţia este un adevăr, cu
precizarea că opozanţii nu le-au mai „oferit”
apostolilor dreptul să vorbească, deşi mult mai precisă ar fi fost
exprimarea dacă autorul ar fi spus că opozanţii i-au împiedicat să facă acestă
activitate publică. Şi . . . o ultimă exemplificare de confuzie între „a oferi” şi „a conferi”, luată tot din presă. „Delegaţilor li s-a „conferit” dreptul de onoare de-a depune
flori la monument.” Ar fi fost corect dacă autorul scria că delegaţilor li s-a „oferit” dreptul.
Părerea mea e că unora le face plăcere mai degrabă
să se facă de râs decât să deschidă un dicţionar să vadă care este înţelesul
cuvintelor. Dar, vorba regretatului meu profesor de limba română din liceu,
domnul Vasile Mitrofan: „Cine a învăţat să cânte fals un cântec, îl va cânta
fals toată viaţa”.