Informal, lucrativ, fortuit și altele

În această postare, vă vorbesc tot despre confuziile lexicale pe care le comit vorbitorii care nu cunosc sensul unor cuvinte, în general neologice. Deşi motivaţia este lăudabilă (dorinţa de-a vorbi îngrijit şi cu termeni aleşi), rezultatul este exact pe dos. Ba chiar e supărător, pentru că una intenţionează să spună vorbitorul şi altceva înţelge interlocutorul. Acest tip de greşeală se numește „eroare semantică”. Semantica se ocupă cu studierea sensului cuvintelor.

Să vedem câteva exemple. Şeful de birou îşi convoacă subalternii la şedinţă şi le spune: „Dragi colegi, întâlnirea la care v-am chemat are scop informal, ca să vă comunic strategia pe care o vom adopta pentru creşterea productivităţii”. Intenţia şefului de birou este bună, iar productivitatea este cheia succesului unei societăţi, însă exprimarea este defectuoasă. Şeful de birou voia să spună de fapt că şedinţa are scop „informaţional”, adică să-şi informeze colegii. El nu ştie că termenul „informal”, provenit din limba engleză, nu este nicidecum sinonimul adjectivului „informal”. Termenul „informal” se foloseşte în limbajul diplomatic şi înseamnă „neoficial”, „neprotocolar”. Sinonimia este aparentă şi-ţi poate crea probleme, dacă eşti certat cu dicţionarul. Ce ar trebui să înţelegem dacă am citi în presă o astfel de ştire: „Cu ocazia summitului „informal” care a avut loc la Strasbourg s-a stabilit  un acord în domeniul imigraţiei şi al azilului”? Ar trebui să înţelegem că întîlnirea de la Strasbourg a fost „neoficială”. Pentru că scopul era să se ia hotărâri importante, întâlnirea nu putea avea caracter „informaţional”. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte ştirea aceasta, nu putem spune despre ea că este informaţională, pentru că am comite un pleonasm: sensul de „informaţie” este deja cuprins în termenul „ştire”.

Alt exemplu. Cu ocazia şedinţei de dare de seamă, un maistru instructor la o şcoală spune: „Menţionez că în timpul activităţii „lucrative”, elevii au realizat în atelierul şcolii douăsprezece scaune care sunt folosite în cancelarie. Maistrul a dorit să se exprime elegant şi distins, însă n-a ştiut că substantivul neologic „lucrativ” nu înseamnă „lucrător”, adică simpla desfăşurare a unei activităţi, ci înseamnă cu totul altceva: „bănos”, „folositor”, „productiv”, „profitabil”, „care aduce câştig”. Veţi spune poate că un folos tot a fost de pe urma activităţii elevilor, din moment ce şcoala s-a ales cu douăsprezece scaune. Vă sigur că altceva intenţionase maistrul să spună. Felul în care gândea s-a văzut în altă dare de seamă, când a spus: „În timpul zilelor nelucrative, elevii din internatul nostru au reparat uşile şi geamurile şi au vopsit gardul şcolii”. Zilele nu puteau fi aducătoare de profit, ci erau pur şi simplu „nelucrătoare”.

Alt exemplu. O fiţuică locală anunţă pe prima pagină: „După ce a făcut preinfarct, domnul Ixulescu a părăsit „fortuit” şefia partidului. Redactorul a vrut să scrie că Ixulescu a demisionat „forţat” de situaţie. El face o confuzie lexicală pentru că nu ştie că adjectivul „fortuit” (termen livresc), provine din franţuzescul „fortuit”, care la rândul lui îşi are originea în latinescul „fortuitus, -a, -um” şi înseamnă „accidental, întâmplător, neprevăzut, inopinat, fără veste”.

Alt exemplu. Unii vorbitori confundă termenii medicali, iar această eroare duce la formulări hazlii. Cineva spunea „Mi s-au inflamat amândouă amigdalitele. Mă duc la doctor să le dau afară. După ce scap de ele, mă duc să-mi scot şi „apendicita””. Vorbitorul comite confuzia lexicală între denumirea afecţiunii şi denumirea celor două glande. „Amigdalita” este afecţiunea care constă în inflamarea amigdalelor, adică cele două glande de natură limfatică aflate de-o parte şi de cealaltă a omuşorului. Tot confuzie lexicală este şi când se referă la „apendicită”, adică boala dureroasă care constă în inflamarea „apendicelui”, o mică prelungire a intestinului gros.